Pornind de la afirmația din titlu – Nu cred [în Dumnezeu], [totuși] mă rog –, Petru Dumitriu vorbește despre om și sensul vieții, starea de astăzi și din trecut a omenirii, răul din lume și ideile care îl avansează, binele ca prezență firavă, dar evidentă, valorile ce orientează viața insului sau a colectivităților. Și mai ales despre fundamentul ultim – Dumnezeu – pe care s-ar putea sprijini o lege morală menită să orienteze omul spre bine, spre abținerea de la rău și spre o atitudine pioasă față de viața celuilalt.
