&quo;Rari oamenii unei singure case, aşa cum sunt oamenii unei singure iubiri! Cei mai mulţi ne mutăm de multe ori, de-a lungul vieţii şi, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, după toate peregrinările prin lumea mare, să purtăm înăuntrul nostru un adevărat orăşel plin de poveşti, aşa cum este şi cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simţi acasă în orice carte bună, adică liber şi în acelaşi timp ocrotit, niciodată supravegheat, dar în permanenţă vegheat? Din fericire, uşile cărţilor nu sunt încuiate. Nici chiar atunci când în carte se află case adevărate, cu uşi adevărate. Cititorului nu-i rămâne decât să le deschidă una câte una, să-şi lase grijile în prag şi, pur şi simplu, să se simtă peste tot şi unde vrea acasă." (Ioana PÂRVULESCU)
