Vazuta prin ochii unui copil, viata pare mai frumoasa. Iar daca pustiul care locuieste intr-un sat din perioada obsedantului deceniu devine naratorul-personaj al unui roman, tragismul epocii este anulat de situatiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Fiorul primei iubiri pentru o fetita din vecini infloreste intre castele imaginare si aventuri in natura, locul in care traieste este un colt de paradis, iar lucruri marunte, precum o pijama noua, pantalonii largi "de oameni mari“ sau bomboanele fondante, sunt cele mai mari bucurii ale vietii. Un roman cu unchi si matusi, cu bunici si vecini - unii ingeri protectori, altii demoni cu chip uman -, in care lumina unui suflet inocent demonstreaza ca binele din oameni poate invinge si in cele mai intunecate vremuri.
